Despre croitorie și artă - Istoria costumelor englezești
În articolul de astăzi vorbim despre croitorie și artă.
Când Edward VII a decedat, Prince von Bulow, a remarcat faptul că acesta fusese unul dintre cei mai bine îmbrăcați domni. Edward fusese prinț de Wales pentru o perioadă de 59 de ani. Avea o siluetă mai plinuță, însă din punct de vedere al croitoriei, acesta a fost un personaj destul de influent.
A început să călătorească în străinătate încă din adolescență. Acest aspect urma să îi ofere un profil internațional, având o mare influență asupra modei masculine.
A fost totodată un model de frunte al casei de croitorie Savile Row. Artera principală din centrul Londrei, denumită inițial Saville Street, a fost amenajată la începutul anilor 1730 de către Richard Boyle. Acesta a fost al treilea conte de Burlington, dându-i numele după cel al familiei soției sale.
Croitorie și artă
Această stradă a devenit rapid o zonă rezidențială foarte populară pentru societatea elegantă. Primii săi locuitori erau medici. Tot în aceeași perioadă, mulți croitori au început să își stabilească sediile în vecinătatea clienților lor.
Primul croitor care s-a mutat pe strada care astăzi are numele Saville Row, a fost în anul 1806. Până spre jumătatea secolului al XIX-lea, această stradă dar și cele adiacente ei, erau foarte cunoscute pentru concurența acerbă dintre croitori.
S-a estimat faptul că în anul 1831, Londra avea între 9.000 și 13.000 de croitori ucenici, care erau organizați în sindicate. În momentul în care s-a produs revoluția industrială de la începutul secolului al XVIII-lea, aceasta produsese haine mult mai variate și mai ieftine.
Aceasta se putea ajusta și era întinsă la abur și sub mașina de călcat. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, croitorii englezi aveau o reputație internațională demnă de invidiat. Aceștia realizau haine cu o formă perfect definită. În plus, foloseau în mod constant metrul de croitorie. Acest instrument a apărut abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Datorită faptului că puteau măsura cu precizie corpul clientului, le permitea acestora să creeze tipare pe baza unei reprezentări geometrice a anatomiei. Toată îmbrăcămintea acceptată la începutul secoulului al XIX-lea, fracul și costumele de ceremonie care erau purtate pe timpul zilei, își aveau origini în obsesia aristocrației engleze pentru sporturile ecvestre.
Spre deosebire de omologii francezi, membrii nobilimii engleze ai secolului al XVIII-lea, nu stăteau tot timpul la Curte. Ei preferau să își petreacă timpul pe terioriul moșiilor de la țară, unde distracția lor principală era vânătoarea. Această activitate necesita purtarea de jachete lungi, care erau la mare modă în momentul în care au început să fie modificate. Partea din față era tăiată, dând naștere la ceea ce urma să fie cunoscut sub numele de frac.
Pe de altă parte, exista posibilitatea ca partea din față a jachetei respective să aibă un profil oblic, acest aspect conducând la nașterea smoking-ului.
Secolul al XIX-lea - Despre inovația în croitorie
A fost martorul unei evoluții masive în moda destinată bărbaților. Ținuta business strandard și uniforma politicoasă ale epocii victoriene, s-au transformat rapid în redingotă, aceasta fiind legată de uniformele militare din epoca lui Napoleon. Această îmbrăcăminte reprezenta o alternativă mai ușoară a paltonului sau a mantalei, fiind purtată doar împreună cu o jiletcă și cămașa pe dedesubt.
Înlocuitorii pantalonilor bufanți de la începutul anilor 1800, puteau fi creați din aceeași stofă sau imprimeu în contrast. La începutul anilor 1840, o mare parte a pantalonilor era făcută din prohab central cu nasturi, care înlocuiau orificiile frontale cu clape. Aceste caracteristici se aplicau doar la pantalonii folosiți pentru călărie.
Redingotele puneau în deosebit accent pe talie, iar la lungime, ajungeau aproape de genunchi. De cele mai multe ori, acestea aveau o cusătură orizontală în talie, acestea fiind considerate o alegere mult mai inteligentă în comparație cu paltonul larg. Paltonul larg, era considerat o haină fără formă, creat în Franța, care cădea pe verticală de la mâneci în jos.
Saville Row – Strada cu cele mai frumoase haine
Croitorii de pe Saville Row, considerau că paltoanele de bază nu demonstrau vreun talent în ceea ce privește tiparul sau indelednicirile în croitorie. Costumul obișnuit a devenit și el preferat la începutul anilor 1850, atunci când prințul de Wales, care se afla mereu în căutarea eleganței practice, a fost unul dintre primii susținători ai acestui ansamblu. De cele mai multe ori, costumul era alcătuit din 3 piese. Prințul își dorea să simplifice codurile vestimentare predominante, care erau considerate a fi destul de complicate la vremea respectivă.
La Sandringham, acolo unde se afla casa acestuia din Norfolk, prințul a hotărât că nu era absolut necesar ca invitații săi să se schimbe de 4 ori pe zi, implicit, primul era costumul de ceremonie, apoi urmau hainele de vânătoare, mai târziu aceștia îmbrăcau costumul de ceremonie pentru după-amiază, iar în cele din urmă, haina oficială pe care o purtau pe durata cinei. Prințul le permitea acestora să poarte doar două ținute: ținuta de zi pentru vânătoare și ținuta de seară pentru cină.
Jacheta cu un singur rând de nasturi și curea care era purtată în timpul vânătoarei, era cunoscută sub numele de jachetă Norfolk. Aceasta era largă și avea două cute duble verticale în față și una centrală în spate.
La începutul anilor 1860, prințul Edward a decis să modifice complet stilul ținutei de seară. Asta datorită celui mai remarcabil croitor de la Saville Row, Henry Poole. Acesta i-a solicit lui Poole să despice coada costumului său pe care îl purta seara pe durata cinei. A creat astfel un smoking mai comod, care putea fi purtat și în timpul ceremoniilor neoficiale. În felul acesta a luat naștere primul smoking modern.
James Brown Potter și ideile lui în materie de croitorie și artă
În momentul în care milionarul american James Brown Potter a vizitat Sandringham în anul 1886, acesta a început să copieze stilul vestimentar al prințului. Purtând astfel hainele la clubul său din Tuxedo Park, New York. Popularitatea stilului a făcut ca haina de seară să poarte denumirea de tuxedo în Statele Unite.
Despre croitorie, se mai spune că percepția în legătură cu perioada victoriană este cea a unor bărbați sobri. Ei aveau o profundă etică protestantă a muncii și care se îmbrăcau într-un stil ușor sobru. Anul 1830 a reprezentat un an de cotitură. Atunci când prințul regent George IV a decedar și a pus capăt decadenței vestimentare în perioada Regenței. Cu toate acestea, bunul gust, dar și dorința de a evita vulgaritatea, au fost două aspecte majore. Ele au influențat stilul vestimentar al bărbaților în timpul epocii victoriene.