Țesături din fibră și materiale de croitorie

De-a lungul vremii și pe măsură ce tehnologia a avansat, toate tipurile de materiale și țesături din fibră folosite în industria confecțiilor s-au schimbat. Mai exact, proprietățile acestora și numărul de fibre textile s-au modificat semnificativ.

Evoluția diferitelor țesături din fibră și a materialelor textile

Folosirea materialelor și a fibrelor textile în confecționarea articolelor de îmbrăcăminte, datează din cele mai vechi timpuri. La început, hainele nu erau create cu scop estetic. Ele serveau drept protecție împotriva frigului, a prafului, a ploii sau a căldurii. Fibrele textile și materialele de acest fel, au început să fie utilizate în anii 5000-4500 î.Hr. Atunci se foloseau doar inul, bumbacul, cânepa și mătasea.
Până la momentul în care s-a produs Revoluția Industrială, fibrele textile și materialele erau toate naturale. În decursul secolelor XVIII și XIX s-a produs o mare revoluție industrială, atunci când au început să apară mașinării care prelucrau și utilizau fibrele textile în confecții.
În descursul timpului, mai exact, odată cu introducerea fibrelor regenerabile, precum vâscoza și mai târziu fibrele sintetice precum poliesterul și nailonul, monopolul fibrelor naturale a început să se reducă semnificativ. În plus, s-a creat o mare competiție pentru aceste țesături textile noi și unice. Aceasta a condus la dezvoltarea unei industrii uriașe. Conceptul fibrelor regenerabile și a celor sintetice, a indus o nouă dimensiune activităților de cercetare pentru dezvoltarea altor fibre noi.

Industria textilă și cea a diferitelor tipuri de țesături din fibră în România - Evoluție și declin

Istoria industriei textile din România, a început undeva în jurul anilor 1600, atunci când s-au înființat breslele țăranilor din Moldova, Transilvania și Muntenia. Tot atunci, au început să se deschidă mici ateliere în care se făceau haine, paturi, ștergare și covoare.

În perioada regimului comunist, țara noastră avea cea mai mare capacitate de producție pentru țesături textile din întreg blocul de Est, după Rusia. Industria confecțiilor textile s-a confruntat cu un declin în anul 1989. Asta datorită gradului ridicat de concurență din țări precum Turcia, India, Pakistan, China, Mexic și Thailanda.

De asemenea, între anii 2007-2017, s-au pierdut 135.000 de locuri de muncă din industria textilă din România. Acest declin s-a produs din cauza concurenței în creștere, atât în interiorul Asiei cât și în UE. O mulțime de alți factori au condus la criza financiară și la creșterile TVA-ului. S-a spus la momentul respectiv că acești factori descurajează investițiile străine.

Cu toate acestea, în anul 2019, aproximativ 148.000 de persoane erau angajate în diferite fabrici de textile și confecții. Datele demonstrează faptul că în anul 2018, România a exportat confecții și materiale textile în valoare de 0,8 milioane de euro și a importat produse în valoare de 1,5 milioane de euro. Principalele țări din care sunt importate rochii și îmbrăcăminte sunt Italia, Marea Britanie, Spania și Germania. Țările spre care țara noastră exportă confecții și textile sunt Franța, Germania, Italia, Moldova, Austria și Macedonia.

Tipuri de țesături textile și țesături din fibre folosite în confecții și croitorie

Țesăturile moderne care sunt produse din materiale tradiționale și sintetice, sunt clasificate în funcție de structură. În prezent, metodele convenționale de tricotat și țesut, reprezintă principalele tehnici de fabricare a textilelor.

Diferitele tipuri de țesături textile folosite în fabricarea de rochii și îmbrăcăminte sunt clasificate după mai multe criterii. Rezistența și flexibilitatea, reprezintă de cele mai multe ori cerințele majore după care acestea trebuie să fie utilizate. Țesăturile industriale trebuie să îndeplinească anumite speficiatii de greutate pe unitate de suprafață, lățime, structură și țesătura firului, alungire și rezistență, grosime și porozitate, alcalinitate sau aciditate.

Materiale textile clasificate în funcție de sursă

Principalele surse din care provin fibrele sunt cele naturale și vegetale. Există aproximativ 15 tipuri de fibră naturală, disponibilă pentru procesare și transformare în țesătură.

Tipuri de materiale textile provenite din fibre vegetale

Bumbac: Această fibră naturală este una dintre cele mai utilizate fibre atunci când vorbim despre confecționarea de rochii și îmbrăcăminte pentru damă sau bărbat.Bumbacul este alcătuit din celuloză pură și este produs în Brazilia, China, India, Pakistan, Uzbekistan și SUA.
Inul: Inul reprezintă o fibră lignocelulozică prezentă în special în Uniunea Europeană. Inul se folosește în mod deosebit la fabricarea lenjeriei.
Cânepa: Ca și inul, cânepa este o fibră lignocelulozică care prezintă însă o cantitate mică de lignină. Cel mai mare producător mondial de cânepă este China.
Iuta: Iuta este una dintre cele mai puternice fibre vegetale din Bangladesh și India
Ramie: Această fibră vegetală se găsește în mod deosebit în Brazilia și China. Mai este cunoscută și sub denumirea de iarbă de China. Prezintă un luciu mătăsos și o mai bună elasticitate.
Sisal: Sisalul este reprezentat de o fibră din fruze tari și mai groase, se regăsește în Kenya, Tanzania și Brazilia.
Abaca: Ca și sisalul, abaca este o fibră din frunze, cunoscută și sub denumirea de cânepă de manila și este extrasă din teaca frunzelor care cresc în jurul trunchiului textilelor Musa. Cel mai mare producător de fibre din lume este Filipine. Conținutul de lignină din această fibră este de aproximativ 15%.
Nuca de cocos: Este o fibră tare, grosieră și scurtă, extrasă din coaja de nucă de cocos. Este întâlnită în mod special în India, Filipine, Sri Lanka, Indonezia, Brazilia și Vietnam. Nuca de cocos conține cea mai mare cantitate de lignină, acest aspect făcând-o mult mai puternică, însă mai puțin flexibilă.

Materiale textile provenite de la animale

Lâna: Reprezintă cea mai importantă fibră proteică și este prima fibră obținută de la un animal domestic, produsă în mod special în Australia, Noua Zeelandă, Iran, China și Marea Britanie.
Lâna de Alpaca: Această fibră provine de la Lama Pocos și vine în aproximativ 22 de culori naturale, produse în Peru, Australia, Noua Zeelandă și America de Nord.
Angora: Această fibră este obținută din blană de iepure. Este foarte moale, mătăsoasă și fină. Este produsă în China într-o proporție de 90%. Această țesătură este potrivită și pentru articolele vetimentare termice.
Păr de cămilă: Părul de cămilă este obținut de la cele două specii de cămilă bactriană cu cocoașă, prezente în cea mai mare parte în gospodăriile din Mongolia și Mongolia interioară, dar și din China. Această fibră este considerată ca fiind cea mai moale și premium fibră naturală care constituie un principal avantaj în domeniul confecțiilor și cel de țesături textile.
Fibră de cașmir: Fibra de cașmir provine de la caprele Kashmir, care se regăsesc în China, India, Pakistan, Noua Zeelandă, SUA, Turcia și Australia. Această fibră este considerată ca fiind una de lux.
Fibră de Mohair: Este obținută din blana caprei Angora, care se găsește în Africa de Sud. Este o fibră strălucitoare și netedă.
Mătasea: Reprezintă fibra filamentară naturală produsă în China, India, Brazilia, Vietnam și Thailanda.
Pielea: De cele mai multe ori este obținută de la animalele domestice precum, porc, oaie sau vacă.